Treceți la conținutul principal

Postări

Votul tăcut

  Mai mulți prieteni de pe rețelele de socializare mi-au spus, în ”privat”, că nu dau like sau nu fac comentarii la postările care privesc votul lor de duminică de... frică sau, măcar, din prevedere. Au servicii în sistemul public, la stat, au primit tot felul de mesaje insinuante privind statutul lor fie de angajat, fie de funcționar public. Le e teamă de consecințe. Partidul ”cu tupeu zis pesedeu” e dispus să treacă la represalii, să îi lase fără pîine. Îi înțeleg. Le respect îngrijorarea. Ceea ce știu e că vor vota după propria conștiință. Iar conștiința nu le spune, în nici un caz, să voteze ca să salveze ”șobolaniada de partid”, să salveze niște infractori dovediți, condamnați chiar, care au pus mîna pe frîiele societății. Dincolo de supraviețuirea zilnică fiecare român are un orizont mult mai larg, fiecare se gîndește la România europeană, la Europa românească chiar. De asta, duminică va fi un VOT TĂCUT, dar incisiv. Chiar și bătrînii de la țară, duși de primari încolonați ca să
Postări recente

Nemțenii VOR și POT face o schimbare istorică

        Suntem, la Neamț, la capătul unei campanii electorale. Concluziile reale   le vom trage duminică, după exercițiul votului pe care îl vor face alegătorii. Vîntul schimbării este, însă, unul extrem de pregnant. Pandemia care zguduie lumea ne-a dat o altă dimensiune a participării, a grijii pentru lumea noastră, pentru societatea noastră. De asta, votul de duminică, exercitat în condiții atipice, va avea o încărcătură aparte, o responsabilitate aparte. Mugur Cozmanciuc și Partidul Național Liberal nu au cum să piardă bătălia pentru președinția Consiliului Județean Neamț și majoritatea în consiliul județean. Numai acest lucru ar garanta concretizarea ambițioaselor și perfect realizabile proiecte care vor scoate județul Neamț de pe lista celor sărăcite de găști și baroni de conjunctură care au spoliat din toate pozițiile. În această perioadă, de pre-campanie și campanie, Partidul Național Liberal, filiala Neamț, și-a cîștigat în Mugur Cozmanciuc un lider, iar comunitatea

Mesajul Părintelui Hariton, de la Petru Vodă

    ( https://www.facebook.com/MugurCozmanciuc/videos/793316811509049 )     Părintele Hariton, cel care a preluat ”povara” duhovniciei și stăreției la Mănăstirea ”Sfinții Arhangheli Mihail și Gavril” de la Petru Vodă, după plecarea la cele veșnice a Părintelui Iustin, a transmis zilele acestea un mesaj către nemțeni. Să voteze. Să voteze oameni, înainte de a vota politicieni. Să voteze caractere, înainte de a vota aventurieri în planul public. Să voteze oameni care au credința în suflet, nu ”în traista cu interese”. Cel căruia i-a dat acum binecuvântarea publică, măsurîndu-l cu ”măsura morală” destul de severă a Părintelui Iustin Pârvu, este Mugur Cozmanciuc, candidatul PNL la președinția Consiliului Județean Neamț. Și dacă un călugăr spune că atunci ”când îl vedem ne surâde inima”, nu cred că e vorba de un cuvânt conjunctural, e vorba de o declarație de franchețe. Părintele Iustin Pârvu spunea că ”Decăderea noastră a început în momentul în care Patria a fost înjosită de cond

Peșteronauții

    Un primar de comună din județul Neamț, care are mandate mai multe decît avea Ceaușescu, înainte de a fi împușcat, (și-) a luat la pas gospodăriile din comunitate și a trecut la forme de campanie electorală demne de feudalismul timpuriu. După ce a văzut că oamenii din comună ar mai vrea și alte mutre prin primărie, acolo unde cumetrialitatea, nepotismul și ”familismul” au ocupat toate serviciile și funcțiile, primarul cu mandate nenumărate a trecut la amenințări. Cine nu îl votează, va suferi consecințe, în funcție de toanele lui. Apoi, dacă cineva nu se va prezenta la vot, ca să îl voteze pe el, firește, va suferi consecințe, în funcție de cum îi va veni lui bine. Și dacă cineva care intră în cabina de vot și acolo crede că poate vota orice, ei, dînsul (le-) a spus răspicat că are camere de luat vederi și știe instantaneu cine și cum votează. Și apoi votantul ”care nu se conformează” va avea, firește, consecințe. Această insinuare a fricii, demnă de cea mai neagră perioadă se

Cocoaşa

  Într-o povestire de tinereţe a lui Bulgakov, se zice că într-o "gubernie" toţi oamenii sînt cocoşaţi dintr-un motiv simplu: ţinutul este condus de un guvernator care le cere oamenilor să facă toată ziua plecăciuni, la trecerea lui sau a camarilei lui. Tot făcînd plecăciuni, cu care sînt deprinşi de mici, oamenii au ajuns să semene cu nişte lumînări topite la mijloc. Locuitorilor din "ţara cocoşaţilor" li se pare normal, la un moment dat, să arate aşa, copiii care se nasc se grăbesc să facă plecăciunile de rigoare care îi fac să semene rapid cu părinţii şi înaintaşii lor. De la o vreme începură să se nască copii gata cocoşaţi, chiar. Oamenii se obişnuiseră sau le era frică să își îndrepte spinarea. Politica "spinării îndoite" se practică şi în societatea noastră fără nicio reţinere. Oamenilor li s-a băgat în cap şi în sînge că au numai datorii şi prea arare şi drepturi. Oamenii au datoria, de exemplu, să plătească "taxa de drum" dar nu au dr

Enervați-vă!

  Alegerile locale au, la nivelul județului Neamț, o miză specială. E vorba de deparazitarea administrației publice de cumetrialitate, corupție dovedită, hoție generalizată. Nu cred că a mai existat vreodată, în istoria acestui județ, ca indivizi urmăriți penal, cu dosare grele pe rol, inculpați sau chiar condamnați, să candideze ca și cum nimic nu s-a întîmplat, mizînd pe credulitatea alegătorilor. Cum poți să candidezi pentru o funcție importantă, de administrator al bunurilor și fondurilor unui județ și tu să ai dosare pe rol în calitate de inculpat pentru corupție și furt? Cum poți să candidezi pentru funcția de primar al unui municipiu important din țară și e vorba de Piatra Neamț, în timp ce tu ești deja condamnat pentru corupție ?   Sunt situații de noaptea minții. Nu cred, în aceste cazuri, că vreun votant serios poate să îi crediteze cu vreun vot, în afară de cei care sunt de-o măsură. Chiar așa de inconștienți am ajuns, să dăm de bună voie, prin vot, județul și orașele noa

De ce îl susțin pe Andrei CARABELEA la alegerile pentru funcția de primar a Municipiului Piatra Neamț?

    1. Andrei CARABELEA este un tânăr de succes, ar fi putut să se adapteze și să trăiască oriunde în Europa sau în România. Nu a făcut-o pentru că iubește, așa cum iubesc și eu, cu patimă, acest județ binecuvântat, acest oraș care rămâne Perla Moldovei, indiferent cât de mult l-au urâțit politrucii de până acum! 2. Andrei CARABELEA este un nemțean pe care ”îl doare” orice neîmplinire a vieții de zi cu zi din comunitatea nemțeană. Este un om ca noi toți, are copii care cresc aici, care simt toate neajunsurile vieții într-un municipiu izolat prin sărăcie de către așa zișii politicieni care au vrut, în anii din urmă, efectiv să ne decupleze de la civilizație.    3.   Andrei CARABELEA nu vine la Primărie ca SĂ FURE, așa cum au făcut-o mulți dintre înaintașii săi, titulari de dosare penale și condamnări cu mulți ani de pușcărie, dar care candidează mai departe din cinism, din inconștiență și chiar din prostie. Andrei CARABELEA nu face parte din mafiile politice statornicite la Ne

Mugur Cozmanciuc și soluția liberală pentru județul Neamț

    Alegerile locale din această toamnă, în vremuri atipice, în condiții atipice, trebuie să dea, totuși, o notă de normalitate în lumea noastră românească. România este la răscruce. Liberalismul este singura direcție care îi poate imprima parcurs european. Spun asta, deoarece o țară cu potențial de orice natură, inclusiv cu un consistent potențial uman, poate reuși prin ea însăși . Dar pentru asta nu mai putem și nu mai puteți vota și nici tolera ca în fruntea comunităților noastre să se afle infractori dovediți, indivizi urmăriți penal, persoane dubioase care își vînd sufletul și cugetul pentru avantaje de orice fel. A vota mai departe așa ceva e un semn periculos de complicitate. În orice țară normală, numai suspiciunea de fraudă, corupție, hoție duce la eliminarea din spațiul public a persoanei vizate, nu mai e nevoie de anevoioase demonstrații din partea Justiției.   Din păcate, județul Neamț a ajuns să fie, de mai mulți ani, la discreția unor grupuri de interese care îi dis

O propunere la Premiul Nobel ... atemporală!

În anul 2015 și în 2016 am publicat în trei reviste, succesiv, ”Argeș”, ”Bucovina literară” și ”Conta”, un apel-eseu: ”Etica memoriei. O propunere: să susținem Memorialul Victimelor Comunismului şi al Rezistenţei la Premiul Nobel pentru Pace”, în care propuneam ca protagoniștii Ana Blandiana și Romulus Rusan să fie titularii de drept ai acestei susțineri și ai acestui mult prea meritat premiu. Evident că argumentam această inițiativă. În 2019 am publicat apelul eseu în volumul ”Prăvălia cu poezie” (la excelenta editură ”Școala Ardeleană”, Cluj Napoca; p. 29-30). Cum poezia este etică prin mesaj și pacifistă prin efect, cred că o susținere a Anei Blandiana și a Memorialului ar avea un efect mult mai mare ...! Și reușita ar fi mai la îndemînă. Aflu acum că Fundația ”Doina Cornea” a lansat un apel întregii societăţi româneşti, instituţiilor statului, fundaţiilor şi asociaţiilor la susţinerea candidaturii Anei Blandiana la Premiul Nobel pentru literatură pe anul 2020. Comunicatul este

Corupția ca infecție .... !

          Pentru un om cît de cît lucid societatea românească a ajuns, iată, la momentul adevărului. Sloganul ”Corupția ucide!”, cu care s-a mai defilat prin piața publică în vremea din urmă, după ”episodul Colectiv” mai ales, își arată efectele concrete. Cu vîrf și îndesat. Și tragic.           Ce este, în fond, corupția? Nu este numai furtul pe față și prin mijloace ”administrative”, nu e numai șpaga și sacoșa cu bani date unor personaje toxice din prim-planul vieții publice...! Nu ...! Corupție e și deturnarea sensului moral al lumii noastre, deprofesionalizarea funcțiilor publice, minciuna ca strategie, ”cumetrializarea” serviciilor și a funcțiilor. Corupție este și deturnarea învățămîntului academic, cu deschiderea ”sereleurilor” care vînd diplome de profesori, de doctori, de ingineri, de economiști și nu pe baza cunoștințelor, ci pe baza achitării unor costuri și atît. Cunoștințe, valoare, competențe? Să fim serioși! O ministră (sinistră) a educației, precum Ecaterina And

Pandemia ”de România”

          Materialismul marxist (și dialectic) le-a băgat oamenilor în cap că pe lumea asta există numai cele văzute , cele nevăzute nu există. Așa cum spunea un gardian de la Aiud, că el crede în diavol, care e omul și pe care îl vede, dar nu crede în Dumnezeu, pe care nu îl vede.           De multă vreme repet că dinamismul din lumea de azi nu poate merge la nesfîrșit. Undeva se va produce o pană, un declic. După logica normală, nici cea mai performantă mașinărie nu poate funcționa la nesfîrșit, există un moment al opririi, din varii motive. Cu atît mai mult nu poate evolua la nesfîrșit o societate, cea umană aproape globalizată, care este destul de incoerentă, indecisă, cu o mulțime de antagonisme interioare.           Și președintele Franței, Emmanuel Macron și Angela Merkel, cancelarul german, au folosit, zilele acestea, termenul de război . Război cu un inamic nevăzut. De data asta poate fi acest virus alintat ”Covid 19”, altă dată poate fi altceva. Și recesiunea economică

Din voie, nevoie…! (O cronică de cinci secunde din 11 iunie 2002)

   S ecolul XXI era, cică, şi în România, pe sfîrşite. Oamenii umblau de colo, colo şi nu-şi mai vedeau capul de inutilitate şi lipsă de treabă. Absolut toată populaţia României intrase în şomaj, lucru considerat un succes istoric. În tranziţie, de bine, de rău, te mai întrebai încotro mergem, ce-i de făcut, cît mai durează, cît mai suportăm. Mai înjurai guvernul şi el cădea, mai înjurai partidul şi el se întărea… Oricum, viaţa era foarte trepidantă. Apoi mai venea cîte un val de scumpiri şi cîte o briză de indexare că omul se simţea continuu ca în aglomeraţia vacanţei, de la mare. "Mă obişnuisem cu ea, spuse o bătrînă care prinsese şi Marea Revoluţie Capitalistă din Decembrie '89, cum se numea acum. Bună, rea, dar era a noastră…!". Oamenii politici se uitau în zare şi nici un nor nu se clătina, lucrurile deveniseră stabile şi sigure încît şi elveţienii îşi fixau ceasurile după promisiunile şi termenele guvernului. Europa însăşi îşi făcuse un program etapizat de intrare

Și Elena Ceaușescu putea candida ...!

           Am văzut niște oameni, care păreau cu scaun la cap pînă mai alaltăieri și cu mințile la locul lor, că încep să o crediteze pe numita Dăncilă! E uluitor ce pot face manipularea plus memoria scurtă! În condițiile astea și Elena Ceaușescu putea candida, că e din aceeași categorie și cu niște postaci buni ar fi putut să pară democrată și muma națiunii. În ecuația reprezentării la nivelul președinției, nu e vorba de cît de bine recită niște lozinci o individă, dresată de o echipă de campanie, ci de cît de aproape suntem de Europa și de democrație, în vremurile complicate în care trăim. Viorica și echipa ei (Dragnea & Tudorel Toader & Ciordache plus o mulțime de alte figuri dintr-o panoplie a imposturii și a unor forme insidioase de terorism social!), au făcut din România, prin violarea Justiției, un ”caz Caracal” cu consecințe greu de anticipat în anii viitori. Aici nu suntem la un meci de box, la care trebuie să ținem cu cel mai slab, dintr-o umană empatie/ simpati

După alegerile din 10 noiembrie ...!

          Am în față rezultatele alegerilor, la Prezidențiale, din 10 noiembrie 2019. Județul Neamț, unul roșu prin definiție, a ales să scape de acest stigmat. Klaus Iohannis președinte pentru încă un mandat ...! Încep să cred că lumea în care trăiesc a văzut, la capătul tunelului, luminița normalității. În condițiile în care 63 de comune/ comunități, mare parte conduse de ”lideri” ai mult blamabilului și compromisului partid ”pesede” au ales să scape de această etichetă, e limpede că nemțenilor a început să le fie rușine. Și silă...! E posibil să existe o resurecție a mentalului electoratului, dar este posibil să existe o saturație în ceea ce privește minciuna, hoția, potlogăria, lipsa de profesionalism, aroganța promovate de actuala ”mafie administrativă” de la nivelul județului Neamț.           Nu cred că am avut, în județul nostru, din 1989 încoace, personaje atît de toxice, perverse, un fel de fanarioți culeși din lumpenul societății, care nu au niciun fel de respect pentru v

Cărți supozitoare pentru ”ai noștri”

          După statistici, un român cumpără 0,20 cărți pe an! E uluitor! Și asta în condițiile în care un francez cumpără cam 30 de cărți, un german tot pe atît, un suedez merge spre 50...! Suntem pe ultimul loc din Europa la acest capitol. Mai bine zis: nu sîntem! Tot pe ultimul loc suntem la cumpărarea biletelor la teatru, la muzee, la operă etc. Cum (mama naibii!) am ajuns la aceste ”performanțe”, în condițiile în care, cu cîteva decenii în urmă stăteam la cozi interminabile să cumpărăm cărți? Sau să mergem la filme, la cinematograf? E greu de răspuns, aici ar trebui să se adune, la sfat de taină, Ministerul Educației, al Culturii, al Cercetării, al Tineretului, al Internelor, al Externelor, să își dea palme unii altora și apoi să declare că ea, CULTURA, este un obiectiv de SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ ...! Chiar așa! În afara ei suntem și vom fi și mai mult, niște (vorba fabulistului Grigore Alexandrescu) ”dobitoace” care nu vor mai tinde să meargă în stal la teatru, ci în staul...!

Rămîne Iohannis ...!

          Alegem, din nou, președintele. Chemarea la urne nu e o chemare la luptă, ci la responsabilitate. Suntem într-o altă etapă a evoluției societății noastre, cu o oarecare consolidare a poziției țării noastre în Europa comună, cu o gîndire care trebuie să vizeze o Românie ai cărei cetățeni se regăsesc atît între granițele naționale, cît și peste tot în Europa. O Românie europeană nu mai poate reacționa, în fața urnelor, ca în ”feudalismul” întîrziat, din epocile Ilici Iliescu, de după Revoluție, cînd ”mita electorală” era la vedere, cînd cetățenii își negociau votul la tejgheaua cîrciumii din sat. Cetățeanul din ”Teleormanul profund” sau din ”Neamțul profund” este egal cu cetățeanul româno-european din Madrid sau Londra și fiecare răspunde, prin vot, de soarta celuilalt. Dacă nu gîndim așa, atunci am intrat în civilizația europeană din greșeală.           Oferta de candidați pentru Președinția României este mare. Poate prea mare. Din păcate, legislația noastră permite oricu

ENERVAȚI-VĂ!

          A căzut, în sfîrșit, cea mai dezastruoasă guvernare din ultimele decenii din România. Din păcate, a căzut după ce a făcut un rău imens prezentului și viitorului României. Dar și trecutului! Au fost șubrezite instituții de bază ale Statului: Justiția, Ordinea Publică, Educația, Cultura. Au fost fost duse în derizoriu valoarea și profesionalismul, de la orice nivel. Într-o asemenea guvernare, care urmează altora, din ultimii ani, la fel de dezastruoase, au ajuns personaje cu diplome falsificate să aibă rang de ministru, au ajuns idioți să conducă ministere, au ajuns interlopi să conducă județe, au ajuns hoți de doctorate dovediți să conducă, la rîndul lor, doctorate. Cum de a fost posibil? Degradarea a început imediat de la Revoluție. Un Ion Iliescu rînjind cinic, după ce Revoluția Română a fost înăbușită de mineriade, este emblema unui început de istorie deturnat fără milă de o clică care pare să nu fi avut nicio treabă cu lumea românească: niște ”oameni noi”, hidoși,

România cu picioare de ... Plumb

          La începutul anilor 90, am ajuns pentru prima dată în Vest, în Franța, cu o mașină ”Dacia” și cu un șofer care se învîrtise pînă atunci numai pe la instituții publice, inclusiv la ”județeana de partid”. Mai aveam în buzunar și o invitație la o primărie din Sudul Franței, la Samoens. Cînd am ajuns la Paris, ”nea șoferul” coboară, trage în piept ”air de Paris”, face un tur de stradă, chestionîndu-i pe unii pe probleme de orientare, după care se întoarce cu un rictus de om dezamăgit: ”Domꞌne, greu o să le fie la ăștia cu noi...! Niciunu nu știe românește.” Depășim faza tatonării ”aerului de Franța”, ajungem în Sud, acolo unde ne așteptau gazdele cu care ne înfrățisem pe bază de ”simpatie pos-revoluție pentru România”. Noi am intrat în programul oficial, ”nea șoferul” a intrat în grija omologului său de la primărie. Modalitatea de comunicare? O ”surdo-muta” pe bază de gestică simbolică...! Numai că după ce, cîteva zile, cei doi șoferi au avut mai multe ”discuții”, șoferul f

Căruța de la Caracal s-a răsturnat, de fapt, la Neamț ...!

          În județul Neamț există o intersecție, la Girov, care unește/ desparte/ împarte etc. două drumuri: unul care vine de la Piatra Neamț și o ia spre Roman și altul care vine de la Dobreni și merge spre Roznov. Întretăierea se petrece în cruce! De ani și ani de zile aici se produc, aproape săptămînal, accidente, unul mai dramatic decît altul, locul e însemnat cu cruci, candele, lumînări, amintiri triste, lacrimi... Mai ales nefericiții conducători auto care nu sunt din zonă nu știu de ce minunății le oferă peisajul, așa că se trezesc, fără putere de reacție, în carambol. Niște instituții (ale Statului?) asistă la dramele din acel loc, iau act, ies cu comunicate, se oțărăsc, se încontrează, fac promisiuni, măsoară, se miră, se pozează cu mîna întinsă, cu mîna ridicată, cu degetul la frunte, cu degetul în ureche, cu degetul în dos, în nas, în bască, plîng, suspină, susțin sus și tare, își dau cuvîntul, își dau cu părerea, după care ... nu se întîmplă nimic. Urmează un nou a

Arsene și cultura

          Am văzut, recent, o postare a domnului Ionel Arsene, președinte al Consiliului Județean Neamț, vorbind despre cultură ...!   Problema cu care domnul Ionel Arsene își frămîntă nopțile este aceea că, la actuala rectificare de buget, ratată săptămîna trecută, liberalii nu ar fi votat un proiect avansat de eminența sa, adică finanțarea FESTIVALULUI NAȚIONAL DE TEATRU de la Piatra Neamț (ediția n+).           La rectificarea bugetară (care este, după definiție, o corijare, o îndreptare) de obicei, se mai cîrpește pe ici, colo, pe unde sunt găuri în șosetele publice. La rectificare, conform   regulilor, nu se alocă bani pentru manifestări de tradiție, care implică proiect îndelung discutat, promovat, ci se mai adaugă, eventual, ceva. Un proiect, de tradiție, nu se finanțează în septembrie, la rectificarea bugetară, care este una aleatorie, ci se fixează suma în bugetul inițial. Un proiect de tradiție se pregătește, se promovează, se impune cu un an înainte. Un proiect dintr