Cronica de 5 secunde

          După statistici, un român cumpără 0,20 cărți pe an! E uluitor! Și asta în condițiile în care un francez cumpără cam 30 de cărți, un german tot pe atît, un suedez merge spre 50...! Suntem pe ultimul loc din Europa la acest capitol. Mai bine zis: nu sîntem! Tot pe ultimul loc suntem la cumpărarea biletelor la teatru, la muzee, la operă etc. Cum (mama naibii!) am ajuns la aceste ”performanțe”, în condițiile în care, cu cîteva decenii în urmă stăteam la cozi interminabile să cumpărăm cărți? Sau să mergem la filme, la cinematograf? E greu de răspuns, aici ar trebui să se adune, la sfat de taină, Ministerul Educației, al Culturii, al Cercetării, al Tineretului, al Internelor, al Externelor, să își dea palme unii altora și apoi să declare că ea, CULTURA, este un obiectiv de SIGURANȚĂ NAȚIONALĂ ...! Chiar așa! În afara ei suntem și vom fi și mai mult, niște (vorba fabulistului Grigore Alexandrescu) ”dobitoace” care nu vor mai tinde să meargă în stal la teatru, ci în staul...!

          Alegem, din nou, președintele. Chemarea la urne nu e o chemare la luptă, ci la responsabilitate. Suntem într-o altă etapă a evoluției societății noastre, cu o oarecare consolidare a poziției țării noastre în Europa comună, cu o gîndire care trebuie să vizeze o Românie ai cărei cetățeni se regăsesc atît între granițele naționale, cît și peste tot în Europa. O Românie europeană nu mai poate reacționa, în fața urnelor, ca în ”feudalismul” întîrziat, din epocile Ilici Iliescu, de după Revoluție, cînd ”mita electorală” era la vedere, cînd cetățenii își negociau votul la tejgheaua cîrciumii din sat. Cetățeanul din ”Teleormanul profund” sau din ”Neamțul profund” este egal cu cetățeanul româno-european din Madrid sau Londra și fiecare răspunde, prin vot, de soarta celuilalt. Dacă nu gîndim așa, atunci am intrat în civilizația europeană din greșeală.           Oferta de candidați pentru Președinția României este mare. Poate prea mare. Din păcate, legislația noastră permite oricu

          A căzut, în sfîrșit, cea mai dezastruoasă guvernare din ultimele decenii din România. Din păcate, a căzut după ce a făcut un rău imens prezentului și viitorului României. Dar și trecutului! Au fost șubrezite instituții de bază ale Statului: Justiția, Ordinea Publică, Educația, Cultura. Au fost fost duse în derizoriu valoarea și profesionalismul, de la orice nivel. Într-o asemenea guvernare, care urmează altora, din ultimii ani, la fel de dezastruoase, au ajuns personaje cu diplome falsificate să aibă rang de ministru, au ajuns idioți să conducă ministere, au ajuns interlopi să conducă județe, au ajuns hoți de doctorate dovediți să conducă, la rîndul lor, doctorate. Cum de a fost posibil? Degradarea a început imediat de la Revoluție. Un Ion Iliescu rînjind cinic, după ce Revoluția Română a fost înăbușită de mineriade, este emblema unui început de istorie deturnat fără milă de o clică care pare să nu fi avut nicio treabă cu lumea românească: niște ”oameni noi”, hidoși,