Materialismul marxist (și dialectic) le-a băgat oamenilor în cap că pe
lumea asta există numai cele văzute, cele nevăzute nu există. Așa cum spunea
un gardian de la Aiud, că el crede în diavol, care e omul și pe care îl vede, dar
nu crede în Dumnezeu, pe care nu îl vede.
De multă vreme repet că dinamismul din lumea de azi nu poate merge la
nesfîrșit. Undeva se va produce o pană, un declic. După logica normală, nici
cea mai performantă mașinărie nu poate funcționa la nesfîrșit, există un moment
al opririi, din varii motive. Cu atît mai mult nu poate evolua la nesfîrșit o societate,
cea umană aproape globalizată, care este destul de incoerentă, indecisă, cu o
mulțime de antagonisme interioare.
Și președintele Franței, Emmanuel Macron și Angela Merkel, cancelarul
german, au folosit, zilele acestea, termenul de război. Război cu un inamic nevăzut. De data asta poate fi acest virus
alintat ”Covid 19”, altă dată poate fi altceva. Și recesiunea economică e un
război, care nu se mai desfășoară în tranșee, se desfășoară în malluri, în
bănci, la nivelul ”multinaționalelor”, la nivelul diplomației ”discrete”, la
nivelul serviciilor (tot mai) secrete. De asta, chiar în fața acestor războaie,
nevăzute, omul, individul, trebuie să aibă un plan de autoapărare. De unde
trebuie să înceapă acesta? De la redefinirea interioară, spirituală, culturală,
morală. De la seriozitate în relația cu sine și cu celălalt. De la
responsabilitate în societate, în familie. De la refuzul surogatelor și a
falselor orizonturi. Ca să exemplific, de trei decenii, o mare parte din lumea
românească și-a lipit ca ventuzele pleoapele de ecranul televizorului ca să
absoarbă idioțeniile cu Elodia, cu ”Vulpița”, cu alte figuri jalnice dintr-o
panoplie a scabrosului și a prostului gust. Sunt cîteva posturi de televiziune
care spală, efectiv, creierele bietelor ”humanoide” care nu se mai pot recentra
într-o lume normală. Bun, acestor oameni să le ceri să voteze responsabil? Să
fie responsabili pentru lumea din jur? Ce dimensiune spirituală să mai ceri
cuiva care se uită la ”telenovela Dincă de la Caracal” ca la ”a doua venire a
lui Iisus”?
Unde suntem în lume, azi? Dimensiunea spirituală a individului a fost redusă
pînă la aneantizare, Dumnezeu a fost izolat într-un colț al hypermarchetului, ego-ul
personal a fost dilatat pînă la puterea cailor de sub capota mașinii. Omul a
devenit un mic șmecheraș care a văzut raiul nu prin răbdare și auto-educare, prin
rugăciune și devoțiune, ci prin tupeu și învîrteală. E plină lumea românească
de azi ”de dumnezei” de conjunctură, pe care dacă îi scuturi nu rămîn decît
impostură, mediocritate, bișnițăreală, prostie cu tupeu. Acești ”dumnezei” au
acaparat, în mare parte din România noastră, punctele de decizie, de comandă. Și
prin postura lor de ”model” sunt pe cale să transforme și să deturneze
iremediabil parcursul unei Românii istorice prin deturnarea direcției normale a
generațiilor în formare ... !
Panica de azi din societatea românească, în partea ei responsabilă, nu e
că se extinde aria de acțiune a virusului, ci că sistemul de sănătate este un
morman de dezinteres, că este zona în care s-au făcut cele mai mari afaceri din
România ultimelor trei decenii fără niciun efect concret în realitate. Dacă ar
fi o situație ca în Italia la noi, aici, ar fi DEZASTRU! Nu poți să intervii
într-o pandemie cu improvizații și cu un heirupism de șantier. Ca să închidă
gura unei părți a celor care lucrează în sistemul de sănătate, niște guvernanți
le-a ”pompat” niște salarii uriașe, neacoperite de infrastructură, dar neacoperite
nici de OBLIGATIVITATEA la RESPONSABILITATE. E ca și cum l-ai troieni pe un
copil cu mormane de dulciuri, ca să tacă și să fie cuminte, ca să nu plîngă și
să nu te deranjeze, iar apoi, crescînd descoperi că e needucat și, eventual,
bolnav. Sau cum se întîmplă, cel mai adesea, în învățămîntul românesc, sunt
date note maxime elevilor, fără să fie acoperite de cunoștințe, numai ca să nu
se vadă sub-calitatea și lipsa de responsabilitate a educatorului. E un mod de a
adormi vigilența. Și în societatea românească, de 30 de ani, este adormită
vigilența.
Mă uit pe stradă, mă uit la televizor, acum. E o fojgăială de sacoșe pe
la toate magazinele, baxuri de făină, baxuri de conserve...! Dacă v-ați pus
măștile, nu înseamnă că nu vă mai vede moartea. Dacă vi s-a spus că trebuie să
stați în casă sau în curte timp de două, trei săptămîni, atunci stați (naibii!)
în casă. Lăsați vînturarea sacoșelor pe la toate magazinele, că o să vă curețe
virusul și o să rămînă tonele de făină de voi, să mucezească în boxe și
pivnițe. E posibil ca mulți, cînd văd cozile, să se învioreze și să își
reamintească de cozile tinereții, din ceaușism. Doamne, ferește!
Redescoperiți cărțile și reînvățați să citiți CĂRȚI, în locul
călătoriilor concrete. Fiecare călătorie, ca și fiecare carte citită, e o
întîlnire cu neantul. Nu mai puteți face, cîteva luni, călătorii jur-împrejur,
în lume? Faceți călătorii interioare și re-descoperiți neantul din voi.
Învățați să vă suportați. Fiecare pe fiecare. Și fiecare să se suporte pe sine.
Ei, da, dar de aici începe greul ...!
Piatra
Neamț, 19 martie 2020
Comentarii
Trimiteți un comentariu