Cronica de 5 secunde

          La începutul anilor 90, am ajuns pentru prima dată în Vest, în Franța, cu o mașină ”Dacia” și cu un șofer care se învîrtise pînă atunci numai pe la instituții publice, inclusiv la ”județeana de partid”. Mai aveam în buzunar și o invitație la o primărie din Sudul Franței, la Samoens. Cînd am ajuns la Paris, ”nea șoferul” coboară, trage în piept ”air de Paris”, face un tur de stradă, chestionîndu-i pe unii pe probleme de orientare, după care se întoarce cu un rictus de om dezamăgit: ”Domꞌne, greu o să le fie la ăștia cu noi...! Niciunu nu știe românește.” Depășim faza tatonării ”aerului de Franța”, ajungem în Sud, acolo unde ne așteptau gazdele cu care ne înfrățisem pe bază de ”simpatie pos-revoluție pentru România”. Noi am intrat în programul oficial, ”nea șoferul” a intrat în grija omologului său de la primărie. Modalitatea de comunicare? O ”surdo-muta” pe bază de gestică simbolică...! Numai că după ce, cîteva zile, cei doi șoferi au avut mai multe ”discuții”, șoferul f

          În județul Neamț există o intersecție, la Girov, care unește/ desparte/ împarte etc. două drumuri: unul care vine de la Piatra Neamț și o ia spre Roman și altul care vine de la Dobreni și merge spre Roznov. Întretăierea se petrece în cruce! De ani și ani de zile aici se produc, aproape săptămînal, accidente, unul mai dramatic decît altul, locul e însemnat cu cruci, candele, lumînări, amintiri triste, lacrimi... Mai ales nefericiții conducători auto care nu sunt din zonă nu știu de ce minunății le oferă peisajul, așa că se trezesc, fără putere de reacție, în carambol. Niște instituții (ale Statului?) asistă la dramele din acel loc, iau act, ies cu comunicate, se oțărăsc, se încontrează, fac promisiuni, măsoară, se miră, se pozează cu mîna întinsă, cu mîna ridicată, cu degetul la frunte, cu degetul în ureche, cu degetul în dos, în nas, în bască, plîng, suspină, susțin sus și tare, își dau cuvîntul, își dau cu părerea, după care ... nu se întîmplă nimic. Urmează un nou a

          Am văzut, recent, o postare a domnului Ionel Arsene, președinte al Consiliului Județean Neamț, vorbind despre cultură ...!   Problema cu care domnul Ionel Arsene își frămîntă nopțile este aceea că, la actuala rectificare de buget, ratată săptămîna trecută, liberalii nu ar fi votat un proiect avansat de eminența sa, adică finanțarea FESTIVALULUI NAȚIONAL DE TEATRU de la Piatra Neamț (ediția n+).           La rectificarea bugetară (care este, după definiție, o corijare, o îndreptare) de obicei, se mai cîrpește pe ici, colo, pe unde sunt găuri în șosetele publice. La rectificare, conform   regulilor, nu se alocă bani pentru manifestări de tradiție, care implică proiect îndelung discutat, promovat, ci se mai adaugă, eventual, ceva. Un proiect, de tradiție, nu se finanțează în septembrie, la rectificarea bugetară, care este una aleatorie, ci se fixează suma în bugetul inițial. Un proiect de tradiție se pregătește, se promovează, se impune cu un an înainte. Un proiect dintr