Mai mulți prieteni de pe rețelele de socializare mi-au spus, în ”privat”, că nu dau like sau nu fac comentarii la postările care privesc votul lor de duminică de... frică sau, măcar, din prevedere. Au servicii în sistemul public, la stat, au primit tot felul de mesaje insinuante privind statutul lor fie de angajat, fie de funcționar public. Le e teamă de consecințe. Partidul ”cu tupeu zis pesedeu” e dispus să treacă la represalii, să îi lase fără pîine. Îi înțeleg. Le respect îngrijorarea. Ceea ce știu e că vor vota după propria conștiință. Iar conștiința nu le spune, în nici un caz, să voteze ca să salveze ”șobolaniada de partid”, să salveze niște infractori dovediți, condamnați chiar, care au pus mîna pe frîiele societății. Dincolo de supraviețuirea zilnică fiecare român are un orizont mult mai larg, fiecare se gîndește la România europeană, la Europa românească chiar. De asta, duminică va fi un VOT TĂCUT, dar incisiv. Chiar și bătrînii de la țară, duși de primari încolonați ca să voteze ”ce le spun ei”, vor vota, cred, gîndindu-se, în primul rînd, la binele fiului sau fiicei lor care trăiesc și muncesc într-o țară europeană. Sunt cei care le trimit bani ca să suplinească pensia mizeră. Societatea noastră s-a emancipat cu banii din Europa. De asta, în cabina de vot nu vor fi decît cetățeanul ”împovărat” de conștiință și Dumnezeu.
De ce e mai important votul de acum, pentru alegerile locale, decît un vot pentru alegeri generale în România? E mai important pentru că locul nostru în propria țară, de două mii de ani, ni l-am consolidat, după puteri, după hărnicie, după talent. Am fost parte în războaie, uluitor de multă jertfă umană ne-a fixat locul în istorie. Nici un potop nu ar putea să șteargă sîngele curs pentru a avea ”România noastră”. Cincizeci de ani am fost excluși din Europa, e greu de explicat ce a însemnat asta celor care nu erau născuți atunci, dar și celor cu memorie scurtă. Dar care e locul nostru azi în Europa? Greu de precizat. Ei, asta trebuie să ne cîștigăm acum și în anii următori. Cu diplomație și cu participare; cu curaj și cu inteligență; cu dăruire și cu generozitate; cu viziune și cu milă chiar pentru cei care vin. România de azi nu mai e, totuși, o țară ”imobilizată” între granițe fizice. Cele peste cinci milioane de români care trăiesc în afara României sunt și ei parte din poporul român, granițele sunt acum acolo unde se vorbește românește, unde se simte românește, unde Biserica Românească și-a întemeiat o rădăcină.
Votați tăcut, dar gîndit. O clipă de lașitate sau de cedare azi, poate să ne scoată din civilizația europeană pentru multă vreme.
Comentarii
Trimiteți un comentariu