Treceți la conținutul principal

Și Elena Ceaușescu putea candida ...!




           Am văzut niște oameni, care păreau cu scaun la cap pînă mai alaltăieri și cu mințile la locul lor, că încep să o crediteze pe numita Dăncilă! E uluitor ce pot face manipularea plus memoria scurtă! În condițiile astea și Elena Ceaușescu putea candida, că e din aceeași categorie și cu niște postaci buni ar fi putut să pară democrată și muma națiunii. În ecuația reprezentării la nivelul președinției, nu e vorba de cît de bine recită niște lozinci o individă, dresată de o echipă de campanie, ci de cît de aproape suntem de Europa și de democrație, în vremurile complicate în care trăim. Viorica și echipa ei (Dragnea & Tudorel Toader & Ciordache plus o mulțime de alte figuri dintr-o panoplie a imposturii și a unor forme insidioase de terorism social!), au făcut din România, prin violarea Justiției, un ”caz Caracal” cu consecințe greu de anticipat în anii viitori. Aici nu suntem la un meci de box, la care trebuie să ținem cu cel mai slab, dintr-o umană empatie/ simpatie, ci suntem în fața unei situații în care e vorba chiar de noi! Suntem români! Și mai mult, suntem români europeni! E calitatea cea mai importantă pe care trebuie să ne-o apărăm și să ne-o respectăm. Nu pentru altceva au militat Bălcescu, Kogălniceanu, Cuza, Carol I, înfăptuitorii Unirii de la 1918 ...! Dacă nu aducem Europa în România, cu tot cu civilizație, ne vom ”aneantiza” în Europa, vom dispărea. Pentru că Civilizația nu iartă pe cei care nu îi înțeleg rostul și ritmul. Votul de duminică este, din acest punct de vedere, încă o dată, crucial. Nu pentru candidați, ci pentru noi, românii din Europa și românii din România. Pentru că încă suntem în dialog ...!


                                                                                                                             20 noiembrie 2019

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Căruța de la Caracal s-a răsturnat, de fapt, la Neamț ...!

          În județul Neamț există o intersecție, la Girov, care unește/ desparte/ împarte etc. două drumuri: unul care vine de la Piatra Neamț și o ia spre Roman și altul care vine de la Dobreni și merge spre Roznov. Întretăierea se petrece în cruce! De ani și ani de zile aici se produc, aproape săptămînal, accidente, unul mai dramatic decît altul, locul e însemnat cu cruci, candele, lumînări, amintiri triste, lacrimi... Mai ales nefericiții conducători auto care nu sunt din zonă nu știu de ce minunății le oferă peisajul, așa că se trezesc, fără putere de reacție, în carambol. Niște instituții (ale Statului?) asistă la dramele din acel loc, iau act, ies cu comunicate, se oțărăsc, se încontrează, fac promisiuni, măsoară, se miră, se pozează cu mîna întinsă, cu mîna ridicată, cu degetul la frunte, cu degetul în ureche, cu degetul în dos, în nas, în bască, plîng, suspină, susțin sus și tare, își dau cuvîntul, își dau cu părerea, după care ... nu se întîmplă nimic. Urmează un nou a

Gata, au terminat și muntele Ceahlăul ...!

Dimitrie Cantemir spunea, în ”Descriptio Moladviae”, că Muntele Ceahlăul este ”o coloană a cerului”, ”un munte sfînt”. O fi fost pînă am ajuns în ”civilizația drujbei”. O fi fost, pe vremea lui ...! Iată cîteva imagini din ”Parcul Natural Ceahlăul” de astăzi! Comentariile dumneavoastră pot să însoțească aceste imagini terifiante. E posibil ca acei ”corifei ai drujbei” să aibă avize legale, dar nu cred că au avize morale...! Un aviz legal se obține pe o tejghea politică, un aviz moral se obține doar sub aceeași tejghea...! Muntele Ceahlăul ne mai ținea ”verticala”. I-au pus gînd rău ...! Un actual vicepreș de la conducerea județului, înfierbîntat de căldura scaunului moale de după numire pe funcție, voia să facă o telegondolă din gara Bicaz pînă pe muntele Ceahlăul, iar acolo sus vedea cu ”ochiul minții” hoteluri și baloți de bani. O spunea un individ parte într-o grupare care nu e în stare să plombeze cîțiva kilometri de drum ”axial”...! În Danemarca, țară fără

Pandemia ”de România”

          Materialismul marxist (și dialectic) le-a băgat oamenilor în cap că pe lumea asta există numai cele văzute , cele nevăzute nu există. Așa cum spunea un gardian de la Aiud, că el crede în diavol, care e omul și pe care îl vede, dar nu crede în Dumnezeu, pe care nu îl vede.           De multă vreme repet că dinamismul din lumea de azi nu poate merge la nesfîrșit. Undeva se va produce o pană, un declic. După logica normală, nici cea mai performantă mașinărie nu poate funcționa la nesfîrșit, există un moment al opririi, din varii motive. Cu atît mai mult nu poate evolua la nesfîrșit o societate, cea umană aproape globalizată, care este destul de incoerentă, indecisă, cu o mulțime de antagonisme interioare.           Și președintele Franței, Emmanuel Macron și Angela Merkel, cancelarul german, au folosit, zilele acestea, termenul de război . Război cu un inamic nevăzut. De data asta poate fi acest virus alintat ”Covid 19”, altă dată poate fi altceva. Și recesiunea economică