Mai mulți prieteni de pe rețelele de
socializare mi-au spus, în ”privat”, că nu dau like sau nu fac comentarii la
postările care privesc votul lor de duminică de... frică sau, măcar, din
prevedere. Au servicii în sistemul public, la stat, au primit tot felul de
mesaje insinuante privind statutul lor fie de angajat, fie de funcționar
public. Le e teamă de consecințe. Partidul ”unic” e dispus să treacă la
represalii, să îi lase fără pîine. Îi înțeleg. Le respect îngrijorarea. Ceea ce
știu e că vor vota după propria conștiință. Iar conștiința nu le spune, în nici
un caz, să voteze ca să salveze ”șobolaniada de partid”, să salveze niște
infractori dovediți, condamnați chiar, care au pus mîna pe frîiele societății. Dincolo
de supraviețuirea zilnică fiecare român are un orizont mult mai larg, fiecare
se gîndește la România europeană, la Europa românească chiar. De asta, duminică
va fi un VOT TĂCUT, dar incisiv. Chiar și bătrînii de la țară, duși de primari
încolonați ca să voteze ”ce le spun ei”, vor vota, cred, gîndindu-se, în primul
rînd, la binele fiului sau fiicei lor care trăiesc și muncesc într-o țară
europeană. Sunt cei care le trimit bani ca să suplinească pensia mizeră.
Societatea noastră s-a emancipat cu banii din Europa. De asta, în cabina de vot
nu vor fi decît cetățeanul ”împovărat” de conștiință și Dumnezeu.
De ce e mai important votul de acum,
pentru europarlamentare, decît un vot pentru alegeri locale sau generale în
România? E mai important pentru că locul nostru în propria țară, de două mii de
ani, ni l-am consolidat, după puteri, după hărnicie, după talent. Am fost parte
în războaie, uluitor de multă jertfă umană ne-a fixat locul în istorie. Nici un
potop nu ar putea să șteargă sîngele curs pentru a avea ”România noastră”. Cincizeci
de ani am fost excluși din Europa, e greu de explicat ce a însemnat asta celor
care nu erau născuți atunci, dar și celor cu memorie scurtă. Dar care e locul
nostru azi în Europa? Greu de precizat. Ei, asta trebuie să ne cîștigăm acum și
în anii următori. Cu diplomație și cu participare; cu curaj și cu inteligență;
cu dăruire și cu generozitate; cu viziune și cu milă chiar pentru cei care vin.
România de azi nu mai e, totuși, o țară ”imobilizată” între granițe fizice. Cele
peste cinci milioane de români care trăiesc în afara României sunt și ei parte
din poporul român, granițele sunt acum acolo unde se vorbește românește, unde
se simte românește, unde Biserica Românească și-a întemeiat o rădăcină.
Votați tăcut, dar gîndit. O clipă de
lașitate sau de cedare azi, poate să ne scoată din civilizația europeană pentru
multă vreme.
Comentarii
Trimiteți un comentariu