Treceți la conținutul principal

Complexul ”Preluca”



          Județul Neamț este un județ activ. Lumea care trece pe aici, în excursie sau din întîmplare, rămâne cu impresii plăcute. Munți, ape, aer curat. Cine pleacă, este foarte încîntat. Cine rămîne, își pune întrebări. De mai bine de patru, cinci ani în județul Neamț cea mai mare problemă o reprezintă PODUL DE LA PRELUCA. Cozi imense, de cinci, șase kilometri, ambuteiaje, nervi, înjurături de mamă, tată, șefi de partid, voievozi, partide etc.  De fapt, podul de la Preluca este ... un pod. De aproape 4 metri. El traversează ceva. O apă nesemnificativă. Dacă ar fi să o traversezi tu, cititorule, ai străbate-o cu piciorul în jumaꞌ de minut. Simplu. Numai că pentru mașini e mai complicat. Pentru că podul e șubred, se merge alternativ, pe cîte o bandă. De vreo patru, cinci ani acolo se bagă bani, la fiecare execuție bugetară anuală, suma totală e de vreo patruzeci de ori mai mult de cît a băgat Apolodor din Damasc în podul de peste Dunăre...! Cei care au citit cartea de istorie a Românie știu despre ce e vorba și pot face comparația.
         Românii au pus piedici în fața invadatorilor la Neajlov, la Rovine, în Codrii Vlăsiei, la Războieni, la Vaslui, la Mărășești, la Mărăști și Oituz etc. dar nimic nu e ca Preluca. Preluca este ultima redută. Preluca este ultimul bastion pe care nu îl trece nimeni. ”Pe aici nu se trece” s-a spus la linia frontului din Primul Război Mondial. Nu s-a trecut, ce e drept, dar nu a fost atît de securizat ca podul de la Preluca. Dacă nemții care au avut de atacat Rusia, în al doilea Război Mondial trebuiau să treacă pe la Preluca, peste pod, se lăsau păgubași. Dacă rușii trebuiau să îi fugărească pe nemți, ca să termine războiul și aveau de trecut peste podul de la Preluca, războiul mondial nu se termina nici azi, Doamne, ferește!
           Reiau o chestiune tehnică, pe care Apolodor din Damasc ar neglija-o, probabil, dar ține de calculul economic făcut cu mijloacele de azi. La Apolodor din Damasc nu venea ”auditul” să vadă dacă a furat și cît ...! Cităm:DRDP Iași a precizat că valoarea contractului pentru repararea podului de pe DN15, km 302+570, la Preluca, încheiat în ianuarie 2018, este de 835.839,48 lei, fără TVA (incluzând proiectare și asistență tehnică). Valoarea inițială a contractului a fost de 749.384 lei, fără TVA, însă după modificarea soluției tehnice suma a fost suplimentată cu 86.455 lei. Cu TVA, valoarea contractului este, în acest moment, de 994.648 lei. Din această sumă s-a plătit constructorului 507.353,75 lei, fără TVA, restul lucrărilor urmând să fie executate și decontate pe parcursul acestui an.”.
           Un lucru e sigur: ca nemțeni suntem securizați în ceea ce privește vreun atac din Occident. Blocăm podul de la Preluca. Ce e sigur e că suntem la îndemîna Estului, că nu avem pe unde să ne luăm tălpășița, în caz de ... necaz.
          Preluca nu e un pod, Preluca e un simptom.




Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Căruța de la Caracal s-a răsturnat, de fapt, la Neamț ...!

          În județul Neamț există o intersecție, la Girov, care unește/ desparte/ împarte etc. două drumuri: unul care vine de la Piatra Neamț și o ia spre Roman și altul care vine de la Dobreni și merge spre Roznov. Întretăierea se petrece în cruce! De ani și ani de zile aici se produc, aproape săptămînal, accidente, unul mai dramatic decît altul, locul e însemnat cu cruci, candele, lumînări, amintiri triste, lacrimi... Mai ales nefericiții conducători auto care nu sunt din zonă nu știu de ce minunății le oferă peisajul, așa că se trezesc, fără putere de reacție, în carambol. Niște instituții (ale Statului?) asistă la dramele din acel loc, iau act, ies cu comunicate, se oțărăsc, se încontrează, fac promisiuni, măsoară, se miră, se pozează cu mîna întinsă, cu mîna ridicată, cu degetul la frunte, cu degetul în ureche, cu degetul în dos, în nas, în bască, plîng, suspină, susțin sus și tare, își dau cuvîntul, își dau cu părerea, după care ... nu se întîmplă nimic. Urmează un nou a

Gata, au terminat și muntele Ceahlăul ...!

Dimitrie Cantemir spunea, în ”Descriptio Moladviae”, că Muntele Ceahlăul este ”o coloană a cerului”, ”un munte sfînt”. O fi fost pînă am ajuns în ”civilizația drujbei”. O fi fost, pe vremea lui ...! Iată cîteva imagini din ”Parcul Natural Ceahlăul” de astăzi! Comentariile dumneavoastră pot să însoțească aceste imagini terifiante. E posibil ca acei ”corifei ai drujbei” să aibă avize legale, dar nu cred că au avize morale...! Un aviz legal se obține pe o tejghea politică, un aviz moral se obține doar sub aceeași tejghea...! Muntele Ceahlăul ne mai ținea ”verticala”. I-au pus gînd rău ...! Un actual vicepreș de la conducerea județului, înfierbîntat de căldura scaunului moale de după numire pe funcție, voia să facă o telegondolă din gara Bicaz pînă pe muntele Ceahlăul, iar acolo sus vedea cu ”ochiul minții” hoteluri și baloți de bani. O spunea un individ parte într-o grupare care nu e în stare să plombeze cîțiva kilometri de drum ”axial”...! În Danemarca, țară fără

Pandemia ”de România”

          Materialismul marxist (și dialectic) le-a băgat oamenilor în cap că pe lumea asta există numai cele văzute , cele nevăzute nu există. Așa cum spunea un gardian de la Aiud, că el crede în diavol, care e omul și pe care îl vede, dar nu crede în Dumnezeu, pe care nu îl vede.           De multă vreme repet că dinamismul din lumea de azi nu poate merge la nesfîrșit. Undeva se va produce o pană, un declic. După logica normală, nici cea mai performantă mașinărie nu poate funcționa la nesfîrșit, există un moment al opririi, din varii motive. Cu atît mai mult nu poate evolua la nesfîrșit o societate, cea umană aproape globalizată, care este destul de incoerentă, indecisă, cu o mulțime de antagonisme interioare.           Și președintele Franței, Emmanuel Macron și Angela Merkel, cancelarul german, au folosit, zilele acestea, termenul de război . Război cu un inamic nevăzut. De data asta poate fi acest virus alintat ”Covid 19”, altă dată poate fi altceva. Și recesiunea economică