Tot mai
des statisticienii anunţă nişte cifre alarmiste despre raportul dintre numărul
celor care lucrează şi numărul pensionarilor. Constatările sînt de-a dreptul
inflamante: la un truditor român activ revine un procent de unu virgulă
treizeci şi trei pensionari! Omul în putere, care se scoală dimineaţa cu gîndul
că patria are nevoie de munca sa, are tendinţa să se uite urît spre "un
pensionar virgulă treizeci şi trei", cît se zice că ar duce el în spate.
"Un pensionar virgulă treizeci şi trei", cît se zice că revine unui român
harnic, se simte şi el complexat de postura în care îl trimit statisticile şi
vremurile şi încearcă, pe cît posibil, să fie o povară cît mai uşoară în cîrca
muncitorului. Această
învrăjbire a celor două categorii face parte din strategia clasică de conducere.
Dacă nu dezbini, nu poţi triumfa. Pe acest fond, care parcă ar induce opinia că
pensionarii "sînt de vină" pentru dezastrul din ţară, genocidul din
sănătate pare premeditat. Pentru că prima categorie care este atacată efectiv,
este categoria pensionarilor. Într-o viaţă un om adună amintiri şi boli. Cu amintirile se mai
descurcă, greu îi e cu bolile. Dacă ministra sănătăţii ar sta juma' de oră
într-o farmacie, să vadă cîte drame se consumă în jurul unei pastile, de care
de multe ori depinde viaţa unui om, s-ar duce la mănăstire să se călugărească.
Dar aşa, vorbind singură şi protejată de ecranul televizorului, toate lucrurile
par trandafirii. Că un pensionar nu cerşeşte de la Stat, ci revendică doar ceea
ce i se cuvine, asta pare să nu înţeleagă "responsabilii cu
genocidu'". Unde sînt banii pe care un om îi depune într-o viaţă de muncă,
pentru a avea la bătrîneţe pensii şi ajutor pentru sănătate? I-a luat Statul! Unde sînt banii pe care
omul activ îi dă lună de lună pentru sănătate? Îi înhaţă Statul! Cine ia de la cei săraci
şi mulţi şi dă la cei puţini şi şmecheri? Statul! De fapt ăsta e adevărul: Statul e cel mai mare
hoţ din cîţi există în lumea noastră românească, ar trebui dat în urmărire
generală şi băgat, cu surle şi trîmbiţe, la zdup! 'Mama lui! (Cronica de cinci secunde,
În județul Neamț există o intersecție, la Girov, care unește/ desparte/ împarte etc. două drumuri: unul care vine de la Piatra Neamț și o ia spre Roman și altul care vine de la Dobreni și merge spre Roznov. Întretăierea se petrece în cruce! De ani și ani de zile aici se produc, aproape săptămînal, accidente, unul mai dramatic decît altul, locul e însemnat cu cruci, candele, lumînări, amintiri triste, lacrimi... Mai ales nefericiții conducători auto care nu sunt din zonă nu știu de ce minunății le oferă peisajul, așa că se trezesc, fără putere de reacție, în carambol. Niște instituții (ale Statului?) asistă la dramele din acel loc, iau act, ies cu comunicate, se oțărăsc, se încontrează, fac promisiuni, măsoară, se miră, se pozează cu mîna întinsă, cu mîna ridicată, cu degetul la frunte, cu degetul în ureche, cu degetul în dos, în nas, în bască, plîng, suspină, susțin sus și tare, își dau cuvîntul, își dau cu părerea, după care ... nu se întîmplă nimic. Urmează un nou a
Comentarii
Trimiteți un comentariu