Treceți la conținutul principal

Înscrierea în Partid a lui Ion Creangă




          În Neamț se acordă, de mai mulți ani, Premiul Național de Proză ”Ion Creangă”. Inițiativa îmi aparține (scuzați!) și împreună cu Fundația Culturală ”Ion Creangă” din Târgu Neamț au fost premiați, în perioada 1998-2001, Horia Gârbea, Liviu Ioan Stoiciu, Ioana Drăgan, Gellu Dorian și ... Nicolae Breban (vezi imaginea decupată din revista ”Contemporanul”, anul 2000). Dacă primii s-au prezentat să ridice premiul (care se acorda pe atunci pentru o carte aparută în anul precedent!) care avea o valoare morală și vag materială, după puteri, Nicolae Breban era plecat în Franța și în anul 2001, la ediția cu numărul 5, premiul nu s-a mai acordat. Și nici după aceea, o vreme...! Din anul 2017, premiul s-a reluat, cică, în colaborare cu Uniunea Scriitorilor din România.  Devenit gubernie, Neamțul are alte norme și alte apucături de astă dată. Regulile din gubernie nu sunt aceleași cu regulile din societățile normale, civilizate, democratice. În gubernie dictează tupeul, mediocritatea agresivă, prostia și improvizația care au luat locul profesionalismului. Dacă la primele două ediții au luat trofeul (și banii) D.R.Popescu și Nicolae Breban, juriul din acest an, girat tot de Uniunea Scriitorilor din România, în frunte cu dl. Nicolae Manolescu, academician, președinte al USR, somitate a culturii și criticii naționale, a decis ca premiul să revină lui Livius Ciocârlie. Cine e Livius Ciocârlie? Dacă întrebi pe un membru al comisiei de cultură din Consiliul județean Neamț, acesta va intra pe wikipedia și va afla, ce?, că Livius Ciocârlie nu iubește partidul (partidele) de guvernământ și dă cu ele de toți pereții. Ca orice român responsabil, de altfel. De asta un alt tutudorel, local, de data asta, i-a scris domnului Nicolae Manolescu, trăgîndu-l de mînecă (și de șireturi!) spunîndu-i că la Premiul Național ”Ion Creangă” e ca la cîrciuma de cartier: cine marcă banuꞌ, comandă muzica pe care o poftește! Adică premiul nu merge spre un neafiliat politic și un neiubitor de partid aflat ”la butoane”, ci spre un alt scriitor, eventual cu trecut de turnător dovedit....! (Pauză de publicitate!) Dacă află aceste eminențe maronii că nici Ion Creangă nu a fost membru de partid, e posibil ca humuleșteanul să suporte consecințe pe termen scurt, mediu și lung, pînă la scoaterea din manuale... !
          Uniunea Scriitorilor și domnul Nicolae Manolescu, plus juriul național (minus reprezentantul local, foarte local, din juriu) s-au dezis de așa atitudine și s-au retras din proiect.
          Am văzut în tot felul de filmulețe cu tîmpiți un personaj contemporan românesc mult mai activ decît Bulă, românul Dorel, care lovește atunci cînd te aștepți mai puțin. La tîmpeniile lui nu știi ce să faci, să rîzi sau să plîngi? De data asta, Dorel a lovit într-un act cultural. Cu același aplomb cu care ar mînui buldozerul ca să disloce conducta de gaz, ca să pună în pericol tot cartieruꞌ ...!
          Lupta autorilor de sfîrîiace culturale locale împotriva culturii române continuă!
    

Comentarii

  1. La Neamț, ca și la Vâlcea, tot „ăia” conduc, greu să scăpăm de culturnici.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. dacă ar fi numai proști, nu ar fi nimic...! numai că au și pretenții, plus umori! niște potlogari!

      Ștergere

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Căruța de la Caracal s-a răsturnat, de fapt, la Neamț ...!

          În județul Neamț există o intersecție, la Girov, care unește/ desparte/ împarte etc. două drumuri: unul care vine de la Piatra Neamț și o ia spre Roman și altul care vine de la Dobreni și merge spre Roznov. Întretăierea se petrece în cruce! De ani și ani de zile aici se produc, aproape săptămînal, accidente, unul mai dramatic decît altul, locul e însemnat cu cruci, candele, lumînări, amintiri triste, lacrimi... Mai ales nefericiții conducători auto care nu sunt din zonă nu știu de ce minunății le oferă peisajul, așa că se trezesc, fără putere de reacție, în carambol. Niște instituții (ale Statului?) asistă la dramele din acel loc, iau act, ies cu comunicate, se oțărăsc, se încontrează, fac promisiuni, măsoară, se miră, se pozează cu mîna întinsă, cu mîna ridicată, cu degetul la frunte, cu degetul în ureche, cu degetul în dos, în nas, în bască, plîng, suspină, susțin sus și tare, își dau cuvîntul, își dau cu părerea, după care ... nu se întîmplă nimic. Urmează un nou a

Gata, au terminat și muntele Ceahlăul ...!

Dimitrie Cantemir spunea, în ”Descriptio Moladviae”, că Muntele Ceahlăul este ”o coloană a cerului”, ”un munte sfînt”. O fi fost pînă am ajuns în ”civilizația drujbei”. O fi fost, pe vremea lui ...! Iată cîteva imagini din ”Parcul Natural Ceahlăul” de astăzi! Comentariile dumneavoastră pot să însoțească aceste imagini terifiante. E posibil ca acei ”corifei ai drujbei” să aibă avize legale, dar nu cred că au avize morale...! Un aviz legal se obține pe o tejghea politică, un aviz moral se obține doar sub aceeași tejghea...! Muntele Ceahlăul ne mai ținea ”verticala”. I-au pus gînd rău ...! Un actual vicepreș de la conducerea județului, înfierbîntat de căldura scaunului moale de după numire pe funcție, voia să facă o telegondolă din gara Bicaz pînă pe muntele Ceahlăul, iar acolo sus vedea cu ”ochiul minții” hoteluri și baloți de bani. O spunea un individ parte într-o grupare care nu e în stare să plombeze cîțiva kilometri de drum ”axial”...! În Danemarca, țară fără

Pandemia ”de România”

          Materialismul marxist (și dialectic) le-a băgat oamenilor în cap că pe lumea asta există numai cele văzute , cele nevăzute nu există. Așa cum spunea un gardian de la Aiud, că el crede în diavol, care e omul și pe care îl vede, dar nu crede în Dumnezeu, pe care nu îl vede.           De multă vreme repet că dinamismul din lumea de azi nu poate merge la nesfîrșit. Undeva se va produce o pană, un declic. După logica normală, nici cea mai performantă mașinărie nu poate funcționa la nesfîrșit, există un moment al opririi, din varii motive. Cu atît mai mult nu poate evolua la nesfîrșit o societate, cea umană aproape globalizată, care este destul de incoerentă, indecisă, cu o mulțime de antagonisme interioare.           Și președintele Franței, Emmanuel Macron și Angela Merkel, cancelarul german, au folosit, zilele acestea, termenul de război . Război cu un inamic nevăzut. De data asta poate fi acest virus alintat ”Covid 19”, altă dată poate fi altceva. Și recesiunea economică