Poveste (aproape) biblică

Domnul Dumnezeu era într-o zi foarte supărat pe lume. "Uite, Petre, îi spuse el celui care păzeşte de veacuri porţile Raiului, toate le-am făcut bine pe pămînt, pe toate le-am potrivit ca să se lege oarecum între ele, numai în România parcă mi-au ieşit toate pe dos. Ba mai mult, amu' ăştia care sînt la putere cică ar vrea să mă înscrie şi în partidul lor, că dă bine…! Abia aştept să vină la mine după cotizaţie! Că le-oi da eu cotizaţie să n-o poată duce! Îţi aminteşti, Petre, cînd s-au sfinţit sediile la Dacia Felix, la Credit Bank, la Bancorex? Multă agheasmă a mai curs, multă rugăciune s-a mai spus, de credeam că e corul de la Muntele Sfînt… Şi acum? Parcă şi-a băgat Cel de Jos coada că praf s-a ales de ele şi de conturile dreptcredincioşilor.

   Nu se mai legă ban de ban, nici rugăciune de rugăciune, nici agheazma de anafură. |ia care făceau crucile mai mari, ăia au furat mai tare, că-mi vine acum să le dau crucile înapoi, de ciudă…! Un păcătos s-a apucat, cică, să înmulţească banii săracilor cu duhul prin nu ştiu ce FNI, aşa cum a înmulţit Iisus peştii şi pîinile, numai că la peşti şi pîine s-au înghesuit sărmanii oameni să ia cîte o firimitură, pe cînd la FNI toţi erau nesătui… Ai să zici, acum, Petre, că toate se fac cu ştiinţa noastră, dar să ştii că noi i-am făcut pe oameni egali, istoria, politica şi păienjenişul lor de relaţii i-au făcut şmecheri sau fraieri, după cum le-a dat ghes mintea… Ei, dar ce faci Petre? Na că a adormit iarăşi Sfîntul şi scapă, Doamne fereşte!, înăuntru vreun român că iar rămînem fără tămîie şi smirnă, fără lacăte şi balamale la porţi, fără ulei în candele. Că nu ştiu, zău, cum i-am făcut pe ăştia, fură de usucă pămîntul! Auzi Petre? Taie-i pe toţi de la viză…!". 

                                (2 decembrie 2001)