Treceți la conținutul principal

Pălării de paie pentru decapitaţi


   Vremurile astea sînt prielnice artei cam cum era perioada ciumei pentru jocurile de societate. Artiştii, din cauza sărăciei, se simt penibili în faţa uneltelor, binefacerea talentului e privită mai mult ca un handicap. În acest voios context am asistat, zilele trecute, într-o galerie de artă, la tîrgul prin care un pictor remarcabil al vremurilor noastre a vîndut un tablou, rod al cîtorva săptămîni bune de migală dar şi al cîtorva decenii de exerciţiu şi al unui consistent bagaj de talent lăsat de bunul Dumnezeu pe umerii fragili ai artistului. Cumpărătorul era un om de afaceri care voia să cumpere un tablou pentru "o atenţie", ca să medieze o afacere. Pictorul trecuse un preţ orientativ pe lucrarea sa - un peisaj cu frăgezimi de floare strivită - ceva în jurul a vreo patru milioane. Atîta crezuse el că face tabloul lui, ăştia erau banii de care avea nevoie. Cumpărătorul n-a luat în seamă suma trecută pe tablou, aşa că întrebă scurt:
  - Cît?
   Pictorul se uită la cumpărător, se uită la lucrare, luă preţul pe care scrisese cu oarece speranţă patru milioane şi spuse cu voce scăzută:
 - Trei!
  - Trei, ce? -  întrebă cumpărătorul.
  - Trei… milioane!, spuse pictorul, de parcă i-ar fi fost ruşine de cifre.
  - Cît? Trei milioane de lei?! Fii, dom'le, serios ! …
Pictorul se strînse în el ca rănit de ceva extrem de ascuţit:
  - Cît… daţi?
  - Păi… trei sute de mii!
  - Nu se poate!
  - Vrei?
  - Cam atîta fac rama şi  pînza!
  - Păi astea le şi plătesc, că restul…!
  - Mai puneţi trei! zise pictorul. 
  - Hai, mai pun două sute, ca să nu zici că nu încurajez artele!
   Pictorul încasă banii cu oarecare vinovăţie. Era al doilea tablou pe care îl vindea într-un an. La acelaşi preţ. Bunăstarea, s-ar părea, nu dăduse nici de data asta peste el. Poate altă dată, poate la anu', poate în postumitate. Vorba unui cantautor francez: " Artă? Artă pentru orbi, pentru muţi, artă pentru bolnavii mentali, / Poezie, viaţă de hîrtie,/ Teatru: trucuri cu grimase,/ cu măşti, pălării de paie pentru decapitaţi/ Tablouri? Daţi-le pe apă!…".

(3 octombrie 2001)

Tag:

Comentarii

Trimiteți un comentariu

Postări populare de pe acest blog

Căruța de la Caracal s-a răsturnat, de fapt, la Neamț ...!

          În județul Neamț există o intersecție, la Girov, care unește/ desparte/ împarte etc. două drumuri: unul care vine de la Piatra Neamț și o ia spre Roman și altul care vine de la Dobreni și merge spre Roznov. Întretăierea se petrece în cruce! De ani și ani de zile aici se produc, aproape săptămînal, accidente, unul mai dramatic decît altul, locul e însemnat cu cruci, candele, lumînări, amintiri triste, lacrimi... Mai ales nefericiții conducători auto care nu sunt din zonă nu știu de ce minunății le oferă peisajul, așa că se trezesc, fără putere de reacție, în carambol. Niște instituții (ale Statului?) asistă la dramele din acel loc, iau act, ies cu comunicate, se oțărăsc, se încontrează, fac promisiuni, măsoară, se miră, se pozează cu mîna întinsă, cu mîna ridicată, cu degetul la frunte, cu degetul în ureche, cu degetul în dos, în nas, în bască, plîng, suspină, susțin sus și tare, își dau cuvîntul, își dau cu părerea, după care ... nu se întîmplă nimic. Urmează un nou a
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Gata, au terminat și muntele Ceahlăul ...!

Dimitrie Cantemir spunea, în ”Descriptio Moladviae”, că Muntele Ceahlăul este ”o coloană a cerului”, ”un munte sfînt”. O fi fost pînă am ajuns în ”civilizația drujbei”. O fi fost, pe vremea lui ...! Iată cîteva imagini din ”Parcul Natural Ceahlăul” de astăzi! Comentariile dumneavoastră pot să însoțească aceste imagini terifiante. E posibil ca acei ”corifei ai drujbei” să aibă avize legale, dar nu cred că au avize morale...! Un aviz legal se obține pe o tejghea politică, un aviz moral se obține doar sub aceeași tejghea...! Muntele Ceahlăul ne mai ținea ”verticala”. I-au pus gînd rău ...! Un actual vicepreș de la conducerea județului, înfierbîntat de căldura scaunului moale de după numire pe funcție, voia să facă o telegondolă din gara Bicaz pînă pe muntele Ceahlăul, iar acolo sus vedea cu ”ochiul minții” hoteluri și baloți de bani. O spunea un individ parte într-o grupare care nu e în stare să plombeze cîțiva kilometri de drum ”axial”...! În Danemarca, țară fără
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe

Pandemia ”de România”

          Materialismul marxist (și dialectic) le-a băgat oamenilor în cap că pe lumea asta există numai cele văzute , cele nevăzute nu există. Așa cum spunea un gardian de la Aiud, că el crede în diavol, care e omul și pe care îl vede, dar nu crede în Dumnezeu, pe care nu îl vede.           De multă vreme repet că dinamismul din lumea de azi nu poate merge la nesfîrșit. Undeva se va produce o pană, un declic. După logica normală, nici cea mai performantă mașinărie nu poate funcționa la nesfîrșit, există un moment al opririi, din varii motive. Cu atît mai mult nu poate evolua la nesfîrșit o societate, cea umană aproape globalizată, care este destul de incoerentă, indecisă, cu o mulțime de antagonisme interioare.           Și președintele Franței, Emmanuel Macron și Angela Merkel, cancelarul german, au folosit, zilele acestea, termenul de război . Război cu un inamic nevăzut. De data asta poate fi acest virus alintat ”Covid 19”, altă dată poate fi altceva. Și recesiunea economică
Trimiteți un comentariu
Citiți mai multe