Treceți la conținutul principal

Ion Creangă se prăpădește de rîs






Comemorarea lui Eminescu, la Neamț, este ”sărbătorită”, anul acesta, prin acordarea Premiului Național ... ”Ion Creangă”! A mai fost o tentativă de acordare a aceluiași premiu la 1 Mai, ”ziua muncii”, dar lucrurile nu au funcționat pentru că un juriu național, care îl avea președinte pe domnul Nicolae Manolescu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, a decis ca premiul să fie acordat în acest an scriitorului Livius CIOCÂRLIE. Cine e Livius CIOCÂRLIE? Intrați pe internet și aflați. Ei, tot pe internet au intrat și intelectualii rasați de la consiliul județean și au aflat că ”acest Ciocârlie” nu iubește partidul lor, dimpotrivă. Așa că i-au trimis o scrisoare cu ”flit” domnului Nicolae Manolescu și i-au spus că normele de valoare literară națională se stabilesc prin ”hotărîre de consiliu” ...! Domnul Nicolae Manolescu s-a retras, împreună cu tot juriul, din această ”afacere” care este unică în România prin modalitatea absolut bizară de reacție a ”băștinașilor”. Ca să nu spunem că e o deturnare de sens a regulamentului și a mizei premiului, e o năclăire marcă locală. Trebuiau cheltuiți banii cu orice preț? Chiar în dispreț pentru regulament și pentru un juriu național? Ce legătură are data de 14 iunie cu biografia lui Ion Creangă? Ei, da, de 1 mai, ”ziua muncii”, ar mai fi mers, pentru că humuleșteanul a scris ”Povestea unui om leneș”, nu e așa? Nu mai contează cine va lua Premiul Ion Creangă la comemorarea lui Eminescu, important e că vorbim din nou de un lucru făcut cu ... dosul. Ca la noi! 
Habar nu am cum ar fi reacționat Ion Creangă la așa potrivire, ne-am oprit însă la cîteva citate din opera humuleșteanului care sunt adecvate oricărei situații care nu are de-a face cu normalitatea:
„Ştiu că sunt prost. Dar când mă uit în jur, prind curaj.”
„Lumea asta e pe dos, toate merg cu capu-n jos.”
„Prostia din născare, leac în lume nu mai are; ea este o uricioasă boală, ce nu se vindecă în şcoale, ba nici în spitale.”
”A nimerit ca Ieremia, cu oiștea în gard”
„Bre! Mulţi proşti am văzut eu în viaţa mea, dar ca voi n-am mai văzut.”

Etc.
De văzut și articolul din ”Mesagerul de Neamț”, care oferă amănuntele necesare:
https://mesagerulneamt.ro/2019/04/cand-radu-tudorel-arunca-o-piatra-nici-nicolae-manolescu-n-o-mai-poate-scoate/?fbclid=IwAR0pArw0IuUT0byPwaVlrgtu5NpN7Q3AOyznciSsdSmK6yl07ZVfSWR9Dr4

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Căruța de la Caracal s-a răsturnat, de fapt, la Neamț ...!

          În județul Neamț există o intersecție, la Girov, care unește/ desparte/ împarte etc. două drumuri: unul care vine de la Piatra Neamț și o ia spre Roman și altul care vine de la Dobreni și merge spre Roznov. Întretăierea se petrece în cruce! De ani și ani de zile aici se produc, aproape săptămînal, accidente, unul mai dramatic decît altul, locul e însemnat cu cruci, candele, lumînări, amintiri triste, lacrimi... Mai ales nefericiții conducători auto care nu sunt din zonă nu știu de ce minunății le oferă peisajul, așa că se trezesc, fără putere de reacție, în carambol. Niște instituții (ale Statului?) asistă la dramele din acel loc, iau act, ies cu comunicate, se oțărăsc, se încontrează, fac promisiuni, măsoară, se miră, se pozează cu mîna întinsă, cu mîna ridicată, cu degetul la frunte, cu degetul în ureche, cu degetul în dos, în nas, în bască, plîng, suspină, susțin sus și tare, își dau cuvîntul, își dau cu părerea, după care ... nu se întîmplă nimic. Urmează un nou a

Gata, au terminat și muntele Ceahlăul ...!

Dimitrie Cantemir spunea, în ”Descriptio Moladviae”, că Muntele Ceahlăul este ”o coloană a cerului”, ”un munte sfînt”. O fi fost pînă am ajuns în ”civilizația drujbei”. O fi fost, pe vremea lui ...! Iată cîteva imagini din ”Parcul Natural Ceahlăul” de astăzi! Comentariile dumneavoastră pot să însoțească aceste imagini terifiante. E posibil ca acei ”corifei ai drujbei” să aibă avize legale, dar nu cred că au avize morale...! Un aviz legal se obține pe o tejghea politică, un aviz moral se obține doar sub aceeași tejghea...! Muntele Ceahlăul ne mai ținea ”verticala”. I-au pus gînd rău ...! Un actual vicepreș de la conducerea județului, înfierbîntat de căldura scaunului moale de după numire pe funcție, voia să facă o telegondolă din gara Bicaz pînă pe muntele Ceahlăul, iar acolo sus vedea cu ”ochiul minții” hoteluri și baloți de bani. O spunea un individ parte într-o grupare care nu e în stare să plombeze cîțiva kilometri de drum ”axial”...! În Danemarca, țară fără

Pandemia ”de România”

          Materialismul marxist (și dialectic) le-a băgat oamenilor în cap că pe lumea asta există numai cele văzute , cele nevăzute nu există. Așa cum spunea un gardian de la Aiud, că el crede în diavol, care e omul și pe care îl vede, dar nu crede în Dumnezeu, pe care nu îl vede.           De multă vreme repet că dinamismul din lumea de azi nu poate merge la nesfîrșit. Undeva se va produce o pană, un declic. După logica normală, nici cea mai performantă mașinărie nu poate funcționa la nesfîrșit, există un moment al opririi, din varii motive. Cu atît mai mult nu poate evolua la nesfîrșit o societate, cea umană aproape globalizată, care este destul de incoerentă, indecisă, cu o mulțime de antagonisme interioare.           Și președintele Franței, Emmanuel Macron și Angela Merkel, cancelarul german, au folosit, zilele acestea, termenul de război . Război cu un inamic nevăzut. De data asta poate fi acest virus alintat ”Covid 19”, altă dată poate fi altceva. Și recesiunea economică